creiativ

Istoria unor inventii celebre : Desfacatorul de conserve
Primele conserve au aparut in 1813, ca o solutie pentru pastrarea mancarii soldatilor din British Navy. Aceste prime conserve erau niste cutii solide din fier, care, de obicei, cantareau mai mult decat mancarea pe care o contineau, dar acest mic neajuns conta mai putin: alimentele puteau fi pastrate acum timp indelungat, fara sa se altereze, si fusese astfel rezolvata o problema importanta.

Din pacate, sistemul de deschidere a conservelor era foarte greoi: inventatorul lor, Peter Durand, recomanda ca operatia de deschidere sa se faca folosind o dalta si un ciocan, cu ajutorul carora sa se taie un contur circular pe langa marginea cutiei.

A fost necesar sa treaca aproape 50 de ani, pana in 1858, pentru ca aceasta situatie sa se schimbe. In acel an, conservele au inceput sa se realizeze din otel subtire, care putea fi taiat mult mai usor, si, ca urmare, a aparut si primul desfacator practic, imaginat de Ezra Warner din Waterbury, Connecticut. Desfacatorul avea o lama curbata care se introducea pe langa muchia conservei si care, prin miscari scurte de ridicare, realiza taierea tablei acesteia.

In mod ciudat, timp de cativa ani desfacatoarele nu s-au comercializat decat catre proprietarii de bacanii. Cumparatorii de conserve nu aveau asadar acces decat la desfacatorul bacanului si din acest motiv, in momentul cumpararii conservei, il rugau pe acesta sa le-o si deschida.

Desfacatorul modern, cu o rotita de taiere care ruleaza de-a lungul muchiei conservei, a fost inventat de americanul William Lyman, in 1870. Singura modificare care a aparut de atunci fata de modelul original a constat in inlocuirea rotitei de taiere obisnuite cu una zimtata, inlocuire facuta de firma Star Can Company din San Francisco, in 1925. Principiul de functionare a ramas acelasi si in ziua de astazi si el se aplica si la desfacatoarele electrice, care au aparut prima data in 1931.